Cata libertate! Cate sperante! Ce belsug de iluzii!
Niciodata nu poti fii mai frumos ca in perioada tineretii...e o frumusete greu de definit...cred ca vine din fericire, entuziasm, succes...si pana la urma intrebare e de unde vine succesul? Balzac spunea ca "nu e altceva decat armonia dintre imprejurari si temperament" ...da...asa este...dar cum alegi imprejurarile corecte? fara sa vrei te lasi furat de tot ce e frumos, fermecator, adorabil!..e greu sa faci alegeri fara sa ai apoi regrete...mai ales sentimental...iubirea te indeparteaza de lume, de existenta banala si te face sa patrunzi in ceva minunat unde nu exista decat extaz, pasiune, delir...savurezi fiecare clipa fara remuscari, fara ingrijorare si fara tulburare inecandu-te in iluzii...nu mai stiu nici eu daca regret ca i-am cedat iubirea sau daca, dimpotriva nu-mi doresc sa-l iubesc si mai mult. Totul se transforma intr-un soi de seductie permanenta. Sper sa nu dispara afectiunea si sa nu se consume flacara iubirii in linistea casnica....